Despre probleme cu glanda tiroida (Partea 3 – ultima parte)

În relațiile cu un om apropiat, trebuie să înțelegeți principalul lucru: la interior, trebuie să acceptați omul iubit așa cum este el. Este inadmisibil să tindem să-i facem destinul absolut identic cu al nostru. Soarta fiecărei persoane este determinată de sus și noi nu avem dreptul să o controlăm pentru că acest lucru reprezintă o încercare de a-L controla pe Dumnezeu.

Comportamentul omului apropiat față de noi este determinat de logica Divină.

Pentru a-l schimba pe celălalt, trebuie mai întâi să te schimbi pe sine. Însă la exterior, trebuie să-ți aperi drepturile, este necesar să fii în conflict cu persoana apropiată, în caz contrar energia va pleca din relație. Dacă te strădui să menții în suflet sentimentul de iubire în mod continuu, atunci pretențiile sau măsurile drastice pot avea rezultat.

Închinarea la sentimentele înalte generează gelozie și intoleranță în relațiile cu oamenii apropiați, nu doar în familie ci și la locul de muncă. Atunci când o persoană încearcă să fugă de problemele familiale dedicându-se muncii mai bine zis, să înlocuiască gelozia cu orgoliul, atunci și problemele, ce țin de acest domeniu, se acumulează treptat. Controlul strict și adâncirea drastică în domeniul muncii duc, de asemenea, la supraîncărcarea glandei tiroide și la probleme ulterioare cu aceasta.

Iubirea este cea mai mare fericire din Univers, de aceea iubirea față de o altă persoană poate să ne închidă accesul la iubirea față de Dumnezeu pe neobservate. Omul credincios, care respectă poruncile, care face sacrificii și care poate să se detașeze, simte și vede prezența lui Dumnezeu în toate lucrurile și în subconștientul lui omul iubit este un mijloc de cunoaștere a lui

Dumnezeu. Acest om credincios îi iubește „Eul” său adevărat adică, Divinul, de aceea iubirea lui este, practic, lipsită de atașament și nu îi ucide nici pe cei pe care îi iubește, nici pe el însuși.

Noi nu știm ce se întâmplă în subconștientul nostru, în ce stare se află profunzimile sufletului nostru. Însă dacă sufletul nostru s-a alipit de valorile acestei lumi, atunci persoana iubită, de dragul salvării propriului suflet, trebuie să ne aducă durere. Trebuie să înțelegem și să acceptăm acest lucru în prealabil. Gradul de durere și de „scuturare”, pe care trebuie să le primim, este determinat de dimensiunea problemelor noastre de la interior.

Adesea, o situație dureroasă, care nu poate fi învinsă la exterior, cu timpul pătrunde în subconștientul nostru și deja nu ne mai cauzează o durere puternică. Noi spunem: timpul vindecă. Însă, de fapt, subconștientul, pur și simplu, nu simte durere dar, cu toate acestea, energia continuă să curgă. Atunci când această situație, pătrunzând în subconștient, ajunge la straturile de sănătate fizică, la psihic sau destin, noi începem să ne prăbușim fără a mai avea durere sau, pentru a ne salva, ne îmbolnăvim grav, neînțelegând totodată ce se întâmplă.

Este necesar să înțelegem: timpul nu vindecă. Iubirea vindecă. Timpul distruge situația și creează o iluzie de vindecare. Dar, în planurile subtile, nu există termen de prescripție și ceea ce am făcut cândva se află alături de noi în mod invizibil. Aceasta nu pleacă nicăieri. Aceasta se schimbă sau dispare atunci când noi ne schimbăm.

Fragment articol din cartea “SANATATEA OMULUI” de Serghey Nikolaevici Lazarev

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>